Rețeta succesului. Partea 1: Curajul

 

Am spus-o, o confirm și o voi susține în continuare: nu cred că există o rețetă a succesului general valabilă. Dar cred că știm cu toții asta.

Mi s-a cerut în multe contexte să discut pe o astfel de temă, fie că era vorba de cereri de a ţine speech-uri motivaţionale la conferinţe pe teme de business, sau la workshopuri pentru femei, fie pur şi simplu pentru a da sfaturi unor (mai mult sau mai puţin) cunoscuţi.

De fiecare dată am răspuns la fel: există, într-adevăr, o rețetă a succesului, dar ea este diferită pentru fiecare dintre noi, are ingrediente şi feluri de „pregătire” diferite. Şi ştiţi ce e mai interesant? Că nici tu nu îţi descoperi reţeta personală până nu experimentezi mai multe variante: faci primul aluat, nu îţi iese bun, îţi mai adaugi un strop de ceva, mai scoţi câte un pic de altceva, le mai amesteci încă o dată, mai guşti, mai laşi la dospit, mai „dregi” la final… Până îţi iese perfect!

Astăzi vreau să vă povestesc despre unul dintre ingredientele din rețeta mea, și anume curajul, forma pe care a luat-o el în experiența mea de antreprenor.

Citeam în DEX, la un moment dat, una dintre definițiile pentru “curaj” și am găsit asocierea cu termenul de “bărbăție”…. Hmmmm, așa să fie?! Nu neaparat!

Curaj înseamnă în primul rând forță (substantiv de gen feminin, atenţie), forță pe care o regăsești, înainte de toate, în tine. Mă refer la acea putere care te ajută să treci peste orice probleme: fie că este vorba de conflicte interioare, sau exterioare, neajunsuri, sau acele provocări care ne iau prin surprindere când ne e lumea mai dragă. Nu vreau să mă “întind” cu semantica, mai ales că ştiu, din experienţă proprie, cât de eficientă e puterea exemplului. Povestea, aşadar:

…Era anul 2011, primăvara, o perioadă destul de aglomerată în zona de event planning, motiv pentru care apelam destul de des la diverse servicii de curățenie oferite de firmele locale. În acest context, m-am regăsit în ipostaza clientului nemulțumit a cel puțin două dintre aceste firme. Iar, în ciuda faptului că le-am testat și retestat, nu am reușit să văd îmbunătățiri substanțiale în serviciile oferite. Așadar, ce era de făcut?

Realizând că există această nişă la nivelul pieţei locale, m-am decis să inițiez un nou proiect: o firmă de curățenie. Nu au trecut câteva zile și am plecat, într-o zi de duminică, pe Transalpina. La întoarcere, noaptea, în timp ce mă uitam la cer m-a „lovit”: acesta trebuie să fie numele firmei mele, “Luna – Luna Cleaning” – Lună și bec!

A doua zi, nici nu am apucat să îmi reiau rutina, când am primit un telefon din partea unui amic care îmi cunoștea intențiile de a aborda un nou tip de business. M-a invitat la o cafea pentru a-mi prezenta o cunoștință comună. Persoana în cauză finaliza un proiect de anvergură la acel moment în Cluj: o primă parte dintr-un stadion clujean aflat în construcție. M-am prezentat cu încredere și i-am povestit, în acel context, că am o firmă de curățenie.

Provocarea, însă, abia începea: omul mi-a cerut să îi ofer serviciile firmei mele de curățenie după lucrările de șantier, pe o suprafață de câteva mii de metri pătrați. Am acceptat propunerea instant, cu un curaj nebunesc, în contexul în care eu nu aveam nici un fel de activ în firmă, ci doar ideea și o imagine de ansamblu.

A fost un salt în gol, în care s-au amestecat oportunitatea, cu spiritul antreprenorial şi cu o doză imensă de curaj. Ce a rezultat din această reţetă, cu ce am rămas în urmă? Cu un business pus pe picioare într-un timp record, de numai 7 zile, cu un prim contract substanțial, dar, mai ales, cu un feedback pozitiv din partea clientului și cu o încredere extraordinară în mine şi în  viitoarele mele acțiuni!

Dacă stau acum să mă gândesc, realizez cât de mare a fost provocarea și cât de nebunească decizia de a o accepta. Nu vreau să vă încurajez să vă aruncați cu ochii închiși în prima oportunitate care vă iese în cale. Sunt multe detalii și aspecte care țin de context și există mari șanse ca acel elan antreprenorial să nu fie suficient pentru reușită. Dar cred, mai presus de toate, într-un adevăr simplu: nimeni nu te cunoaște mai bine decât tine! Iar cunoașterea propriului potențial duce la găsirea acelui echilibru perfect între risc și curaj, prin care reușești să-ți împingi limitele…chiar şi cu un centimetru mai în față.